Cina cea din taină

Am fiert stele-n ceaun,
ca să-mi pregătesc o gustoasă cină de infinit;
chiar dacă s-a supărat burzuluitul Neptun,
zeul care ştie tot, zeul neadormit.

Am fiert pulberea de stele, tăvălită-n lumină,
ca să prindă gust de imponderabilitate;
apoi am chemat pe toţi copiii la cină,
şi i-am hrănit sănătos, pentru a nu se îmbolnăvi de duplicitate.

Fărămiturile, le-am dat florilor,
oferite aiurea prin lume;
apoi florile le-am dăruit culorilor,
pentru a le da ele nume.

Emil Sauciuc

Un răspuns to “Cina cea din taină”

  1. George Bălan Says:

    Cu florile mă împac bine pentru că ele schimbă forma pe culoare şi culoarea pe parfum, parfumul pe ţărână…

    http://georgebalan.wordpress.com/2009/03/30/despre-forme/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: